Avem bătrâni abandonați în spitale sau care trăiesc singuri, bolnavi, săraci și /sau izolați, avem mame singure care nu pot să lucreze pentru că nu își permit un after school (cerc vicios), avem copii în centre care nu interacționează prea mult cu persoane din afara sistemului, avem animale abuzate și abandonate și prea puține centre pentru ele.
Prezența copiilor și a animalelor în viața seniorilor le dă un sentiment de apartenență, îi face să se simtă utili și le furnizează un motiv de a se ridica din pat și de a se mișca mai mult (cele mai multe aziluri de bătrâni din România au un program foarte redus de interacțiune și mișcare, majoritatea rezidenților stau în pat 75% din timpul petrecut acolo).
Prezența seniorilor și a animalelor în viața copiilor le construiește organic empatia și îi ajută să se dezvolte frumos din punct de afectiv, în timp ce diferitele straturi sociale prezente în centru și la activitățile pe care le vom desfășura (când va fi sigur să facem asta!) îi ajută să înțeleagă și să accepte noțiunile de incluziune socială și de respectare a valorilor umane, indiferent de mediul din care provin ele.
Prezența seniorilor și a copiilor în viața animalelor le dă încredere că pot fi iubite, nu doar abandonate și maltratate, și le pregătește pentru un eventual viitor cămin.